El Greco folosea figuri neobișnuit de alungite, cu trupuri parcă întinse și lumini fosforescente. Un oftalmolog a lansat cândva ipoteza că suferea de astigmatism, dar teoria a fost respinsă: dacă vederea i-ar fi distorsionat totul, ar fi pictat și pânza deformat, deci alungirea era o alegere stilistică deliberată, spirituală.
Citește tot →Pictură
Figurile filiforme ale lui Alberto Giacometti au apărut după al Doilea Război Mondial, dar puține știu că, în anii dinaintea lui, artistul lucra la scară atât de minusculă încât unele sculpturi încăpeau în cutii de chibrituri. El a povestit că, oricât încerca să le facă mai mari, ele „se micșorau” sub degetele sale până aproape că dispăreau.
Citește tot →Sculptură
Cézanne a lăsat în urmă câteva sute de acuarele, un corpus surprinzător de mare pentru un artist cunoscut mai ales pentru uleiurile sale. În naturile statice cu mere și carafe, el suprapunea albastruri, verzuri și ocruri diluate, obținând volum fără contur ferm, doar din întâlnirea culorilor pe hârtie umedă.
Citește tot →Acuarelă