În munte Te-ai schimbat la Față și, pe cât au putut, ucenicii Tăi slava Ta, Hristoase Dumnezeule, au văzut; ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să cunoască patima cea de bunăvoie, iar lumii să propovăduiască că Tu ești cu adevărat raza Tatălui.

Un frate cădea mereu în aceeași greșeală și, rușinat, se gândea să părăsească nevoința, socotind că nu mai are nădejde. A venit la un bătrân și i-a mărturisit deznădejdea. Bătrânul l-a întrebat: „Când cade copilul care învață să meargă, ce face?” „Se ridică și merge iar”, a zis fratele. „Și de câte ori cade?” „De multe ori.” „Atunci ridică-te și tu de câte ori cazi”, a zis bătrânul, „căci nu căderea te pierde, ci rămânerea jos.” Nădejdea creștină, iată, nu este încredințarea că nu vom mai cădea, ci hotărârea de a ne ridica de fiecare dată.

Știai că vestitul Book of Kells, un evangheliar irlandez din jurul veacului al nouălea, este socotit una dintre cele mai frumoase cărți zugrăvite din câte s-au făcut vreodată, cu împletituri și podoabe de o măiestrie uimitoare?