Gând
Liniștea nu este lipsa zgomotului, ci prezența unei ape adânci în care nimic nu se mai tulbură. Sufletul care caută liniștea seamănă cu drumețul aplecat asupra izvorului: dacă vine grăbit și înfierbântat, tulbură apa cu propria-i umbră și nu vede nimic. Dar de se așază puțin la margine și își liniștește răsuflarea, apa se face limpede și, în ea, se vede cerul întreg. Așa și cu inima: nu o vei limpezi silind-o, ci așezând-o cu blândețe lângă izvorul cel tainic al rugăciunii, până ce se face oglindă.
Din același raft

Alte picături din Credință

Poveste cu tâlc · Credință
Un tânăr a venit la un bătrân sihastru și i-a spus cu mândrie toate nevoințele sale: posturile, privegherile, rugăciunile cele multe. Bătrânul a tăcut, apoi l-a întrebat: „Iar dacă cineva te ocărăște, poți să rabzi fără tulburare?” Tânărul a mărturisit că nu poate. Atunci bătrânul i-a zis: „Toate ostenelile tale sunt ca o casă zidită fără temelie. Începe de la a răbda pe fratele tău, căci fără smerenie nimic nu folosește.”
Citește tot →
din tradiția monahală
Știai că… · Credință
Știai că toaca, scândura de lemn în care se bate cu ciocănele, cheamă credincioșii la slujbă înaintea clopotelor? Sunetul ei ritmat este socotit de călugări un semn al chemării lui Dumnezeu, iar tradiția o leagă de chivotul lui Noe, la a cărui zidire se lovea în lemn. Toaca se aude mai ales în mănăstiri, unde vestește începutul rânduielilor de rugăciune.
Citește tot →
Știai că… · Credință
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei a tălmăcit în versuri Psaltirea, tipărită în anul 1673 sub numele de „Psaltirea în versuri”. A fost cea dintâi mare operă poetică în limba română, alcătuită din dorul de a-l face pe credinciosul de rând să cânte psalmii lui David în graiul inimii sale.
Citește tot →