Zicea avva Arsenie despre sine, deși fusese dascăl în palatele împărătești și cunoștea limba latină și cea grecească: „Cărțile romanilor și ale grecilor le-am învățat; dar alfabetul acestui țăran neînvățat încă nu l-am putut deprinde.” Grăia aceasta despre un bătrân egiptean simplu, dar plin de fapte bune. Se mai istorisește că adesea își cerea iertare: „Doamne, nu mă părăsi; nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început.” Învățătura: învățătura lumii nu folosește la nimic fără smerenia și fapta bună a celor simpli și evlavioși.