Un frate a fost ocărât pe nedrept de altul înaintea a toți, iar el a tăcut. Mai târziu, un ucenic l-a întrebat: „Nu te-a durut, părinte, ocara aceea?” Bătrânul a răspuns: „M-a durut, fiule, dar mi-am zis în gând: dacă ceea ce spune este adevărat, se cuvine să mă îndrept; iar dacă este mincinos, este o floare care se veștejește singură, fără să-mi ceară osteneală.” De aceea răbdarea nu înseamnă a nu simți rana, ci a n-o lăsa să se prefacă în ură.
— poveste tradițională creștină