Știai că „hramul” unei mănăstiri este praznicul sfântului sau al sărbătorii căreia îi este închinată biserica, zi în care se adună pelerini de departe, iar mănăstirea își deschide larg porțile și mesele?
La sfârșit de zi, așază-ți inima lângă un izvor lăuntric și lasă apa lui limpede să spele praful supărărilor. Nimic din ce te-a rănit azi nu merită să-l duci și mâine; iartă, și vei dormi ușor ca un vas golit de tulburare.
Știai că lănțișoarele cădelniței au, în multe locuri, câte douăsprezece clopoței mici, socotiți a închipui glasul celor doisprezece Apostoli care au propovăduit Evanghelia în toată lumea? Cădelnița însăși este tâlcuită de dascălii Bisericii ca fiind pântecele Fecioarei, cărbunii aprinși ca dumnezeirea, iar tămâia ca firea noastră omenească, toate laolaltă vestind taina Întrupării. Așa, un lucru mărunt și de toate zilele al slujbei ajunge să poarte în el întreaga bunăvestire.
Citește tot →