Se spune despre avva Agaton că, vreme de trei ani, a ținut o piatră în gură până s-a deprins să tacă. Iar când era întrebat despre virtuți, zicea că toate cer osteneală, dar niciuna nu-i este mai grea omului decât rugăciunea; căci de câte ori vrea omul să se roage, vrăjmașii se silesc să-l împiedice, știind că nimic nu-i oprește mai mult decât rugăciunea către Dumnezeu. Pentru aceea, rugăciunea are trebuință de nevoință până la cea din urmă suflare. Învățătura: tăcerea se deprinde cu osteneală, iar rugăciunea, fiind cea mai grea nevoință, se cere până la moarte.
Citește tot →din Pateric