Stăpâne, Iubitorule de oameni, oare nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată, groapa îmi zace înainte și iată, moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem și de munca cea fără de sfârșit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii și pe Preacurata Maica Ta și pe toate puterile cerești și pe sfântul înger, păzitorul meu. Și știu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda și munca. Ci, Doamne, ori că voiesc, ori că nu voiesc, mântuiește-mă.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai sălăşluit în inimile cele curate ale celor doisprezece Apostoli prin harul Preasfântului Duh, Care S-a coborât în chipul limbilor de foc şi a deschis gurile lor de au început a grăi în alte limbi, trimite, Doamne, acelaşi Duh Sfânt peste mine, robul Tău, luminează mintea mea şi sădeşte în urechile mele Sfânta Scriptură cea insuflată de Tine, precum şi toată învăţătura cea bună şi folositoare. Pune în mintea şi inima mea duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Tale, duhul cel bun care povăţuieşte pe calea cea dreaptă spre înţelegerea şi lucrarea a toată fapta cea bună, spre slava sfântului Tău nume, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale înţelepţilor Tăi Apostoli şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?