Poveste cu tâlc
Se spunea că un frate a fost ocărât de altul în schit, iar el a venit la avva Sisoe și i-a zis: „Frate, m-a necăjit cutare și vreau să mă răzbun.” Bătrânul îl ruga să lase lucrul în seama lui Dumnezeu. „Nu mă voi liniști, a zis fratele, până nu mă voi răzbuna.” Atunci avva a zis: „Să ne rugăm”, și, ridicându-și mâinile, a grăit: „Dumnezeule, nu mai avem trebuință de Tine să porți grijă de noi, căci noi înșine ne răzbunăm.” Auzind, fratele a căzut la picioarele lui, cerându-și iertare, și s-a împăcat cu vrăjmașul.
din Pateric
Din același raft

Alte picături din Credință

Gând · Credință
O lacrimă de pocăință e apă limpede: spală ce nicio ploaie din afară nu poate spăla.
Un citat · Credință
„Unde este iubire, acolo nu se ostenește nimeni; iar dacă se ostenește, însăși osteneala este iubită.”
Fericitul Augustin
Gând · Credință
Liniștea de dimineață e ca prima gură de apă rece a zilei. Nu o irosi în grabă. Stai o clipă lângă fântâna tăcerii și lasă-L pe Dumnezeu să-ți umple ulciorul înainte de a porni la drum.