Gând · Credință
Seninătatea nu înseamnă că marea e mereu liniștită, ci că în adânc se află un izvor de pace pe care furtuna nu-l tulbură. Acolo se odihnește sufletul care se încrede în Dumnezeu.
Poveste cu tâlc
Care om, având o sută de oi și pierzând una, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă și se duce după cea pierdută, până o găsește? Iar când o găsește, o pune pe umeri bucurându-se și, venind acasă, cheamă prietenii, zicând: „Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.” Așa, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au nevoie de pocăință.
— parabolă evanghelică
Din același raft
Alte picături din Credință
Poveste cu tâlc · Credință
Se spune despre avva Agaton că, vreme de trei ani, a ținut o piatră în gură până s-a deprins să tacă. Iar când era întrebat despre virtuți, zicea că toate cer osteneală, dar niciuna nu-i este mai grea omului decât rugăciunea; căci de câte ori vrea omul să se roage, vrăjmașii se silesc să-l împiedice, știind că nimic nu-i oprește mai mult decât rugăciunea către Dumnezeu. Pentru aceea, rugăciunea are trebuință de nevoință până la cea din urmă suflare. Învățătura: tăcerea se deprinde cu osteneală, iar rugăciunea, fiind cea mai grea nevoință, se cere până la moarte.
Citește tot →Știai că… · Credință
Știai că Sfântul Antonie cel Mare și-a împărțit toată averea săracilor după ce a auzit în biserică cuvântul Evangheliei „vinde-ți averile și le dă săracilor”, și abia atunci a pornit spre pustie?