Poveste cu tâlc
Un frate a mers la un bătrân și i-a spus cu întristare că sufletul lui este uscat și fără bucurie. Bătrânul l-a dus afară, la un izvor mic ce abia picura printre pietre, și i-a zis: „Vezi cât de puțină apă? Și totuși nu se oprește niciodată.” Fratele a înțeles că bucuria duhovnicească nu vine din belșug, ci din statornicia inimii care mulțumește, chiar și cu puțin.
poveste tradițională
Din același raft

Alte picături din Credință

Gând · Credință
Postul nu seacă sufletul, ci îl curăță — cum lași o fântână să se odihnească puțin, ca apa să se așeze și să se limpezească din nou.
Știai că… · Credință
Știai că la noi, la Florii, în locul ramurilor de finic din Țara Sfântă se sfințesc și se împart ramuri de salcie? Salcia, care odrăslește printre cele dintâi la venirea primăverii, a fost aleasă ca semn al biruinței vieții asupra morții.
Citește tot →
Știai că… · Credință
Știai că, înainte de aceste împărțiri, textul sfânt curgea neîntrerupt, fără numere? Capitolele și versetele nu fac parte din scrierea cea dintâi, ci sunt un ajutor de mai târziu, ca să putem găsi și pomeni cu ușurință un anume loc.
Citește tot →