Un tată i-a dat fiului iute la mânie o pungă de cuie: la fiecare izbucnire, să bată un cui în gard. Cu timpul, băiatul a învățat să se stăpânească și a scos, rând pe rând, cuiele. „Ai făcut bine”, i-a spus tatăl, „dar gardul rămâne găurit. La fel și rănile din vorbe: iertate, tot lasă o urmă.”
Știai că Semmelweis a fost, la vremea lui, batjocorit și alungat de colegii medici tocmai fiindcă le cerea să se spele pe mâini? Ideea că doctorii înșiși aduceau moartea de la masa de disecție la patul lăuzelor li se părea o jignire de neîngăduit. Amărât și tot mai singur, el a început să trimită scrisori aprinse în care îi numea ucigași pe cei ce nu-i ascultau sfatul.
Liszt a donat practic toate încasările concertelor sale în scopuri caritabile și a oferit lecții gratuit mulțimii de tineri compozitori care îi băteau la ușă, printre ei numărându-se Grieg, Debussy și Saint-Saëns.