Știai că, pentru a-și câștiga existența după glorie, Jesse Owens s-a întrecut în curse contra unor cai de curse și mașini? Spunea, cu amărăciune și demnitate deopotrivă, că medaliile de aur nu se puteau mânca și că un om trebuie totuși să trăiască.

Grigoras Ionica Dinicu s-a nascut pe 3 aprilie 1889, in cartierul Scaune din Bucuresti, intr-o familie de lautari de etnie roma cu o indelungata traditie muzicala. A studiat la Conservatorul din Bucuresti, unde a obtinut premiul intai la vioara, si a reusit sa ridice muzica lautareasca la rangul de arta de concert, concertand pe cele mai prestigioase scene europene si americane. Este celebru mai ales pentru Hora staccato (compusa in 1906), o piesa virtuoza devenita reper al repertoriului violonistic mondial, dar si pentru popularizarea Ciocarliei, compusa de bunicul sau Anghelus Dinicu pentru nai. S-a stins din viata pe 28 martie 1949, la Bucuresti, ramas in istoria muzicii ca un interpret de o tehnica si o sensibilitate exceptionale.

S-a născut la 6 iunie 1868 la Plymouth, în Anglia, și a intrat de tânăr în Marina Regală. A condus expediția „Discovery” (1901–1904), prima mare campanie britanică de cercetare a Antarcticii, iar apoi expediția „Terra Nova” (1910–1913), al cărei țel era Polul Sud geografic. La 17 ianuarie 1912 a ajuns la Pol împreună cu patru tovarăși, doar pentru a găsi acolo cortul lăsat de norvegianul Roald Amundsen, care îi devansase cu aproape o lună. Pe drumul de întoarcere, epuizați, înfometați și prinși de vânturi ucigătoare, Scott și însoțitorii săi au pierit rând pe rând; el a murit în jurul datei de 29 martie 1912, la doar câțiva kilometri de un depozit de provizii, ținându-și jurnalul până în ultima clipă. Trupurile lor și însemnările au fost găsite abia peste opt luni, iar ultimele lui pagini au făcut din el o figură eroică a Marii Britanii.