Viață de om
Baruch Spinoza s-a nascut pe 24 noiembrie 1632 la Amsterdam, intr-o familie de evrei sefardi refugiati din Portugalia, si a crescut in comunitatea evreiasca a orasului, primind o educatie traditionala temeinica. La varsta de 23 de ani a fost excomunicat din comunitatea sa pentru idei considerate eretice, si a trait de atunci in izolare voluntara, castigandu-si existenta modest prin slefuirea lentilelor optice. A respins oferte de bogatie si onoruri academice, inclusiv o catedra de filosofie la Universitatea din Heidelberg in 1673, preferand independenta intelectuala si simplitatea vietii. Lucrarea sa capitala, Etica (publicata postum in 1677), construita in forma geometrica, propune o viziune rationalist-panteista asupra lui Dumnezeu, naturii, mintii si libertatii umane. A murit pe 21 februarie 1677 la Haga, la 44 de ani, probabil de tuberculoza, si este pretuit atat pentru profunzimea gandirii cat si pentru integrita sa morala exemplara.
Baruch Spinoza
Filosofi & Gânditori · 1632-1677
Din același raft

Alte picături din Oameni

Viață de om · Oameni
Johannes Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, într-o familie modestă, și a depășit o copilărie marcată de boală și sărăcie pentru a deveni unul dintre cei mai mari astronomi din istorie. Asistent al lui Tycho Brahe la Praga, a moștenit observațiile precise ale acestuia și le-a folosit pentru a enunța cele trei legi ale mișcării planetare: planetele se mișcă pe orbite eliptice, nu circulare, cu Soarele într-unul dintre focare. Lucrările sale Astronomia Nova (1609) și Harmonices Mundi (1619) au transformat astronomia dintr-o descriere geometrică într-o știință fizică, pregătind terenul pentru teoria gravitației a lui Newton. Om profund credincios, Kepler considera că descoperă armonia divină ascunsă în mișcarea cerurilor. A murit la 15 noiembrie 1630 la Regensburg, în sărăcie, în drum spre a-și recupera salariile restante.
Citește tot →
Johannes Kepler · Oameni de știință · 1571–1630
Viață de om · Oameni
Născut la Constantinopol, într-o familie de vază de la curtea împărătească, a lepădat de tânăr făgăduința unei cariere lumești și s-a retras la Muntele Athos, unde a deprins rugăciunea neîncetată a inimii, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Când un învățat venit din Apus a batjocorit rugăciunea isihaștilor și a tăgăduit că omul poate vedea lumina cea dumnezeiască, Sfântul Grigorie a stat în apărarea lor, deosebind în Dumnezeu ființa cea neapropiată de energiile (lucrările) Sale necreate, prin care El Se împărtășește făpturii. Învățătura sa a fost întărită de soboarele din Constantinopol (1341–1351), iar el a fost ridicat arhiepiscop al Tesalonicului, păstorind cu blândețe și răbdând chiar și o robie în mâinile turcilor. A adormit în anul 1359 și a fost trecut curând în rândul sfinților. Este pomenit la 14 noiembrie, iar în Duminica a doua din Postul Mare Biserica îi cinstește îndeosebi biruința dreptei credințe.
Citește tot →
Sfântul Grigorie Palama · Sfinți & Părinți ai Bisericii · c. 1296 – 1359
Știai că… · Oameni
George Emil Palade este singurul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974), pentru descoperiri privind organizarea lăuntrică a celulei vii.