Titu Maiorescu s-a nascut pe 15 februarie 1840 la Craiova, intr-o familie cu radacini ardelene - tatal sau, Ioan, si-a schimbat numele din Trifu in Maiorescu pentru a sublinia inrudirea cu carturarul Petru Maior. Format la Academia Theresiana din Viena, la universitatile din Berlin, Giessen si la Sorbona, a adus in tara o eruditie europeana rara pentru epoca sa. Impreuna cu P.P. Carp, V. Pogor, I. Negruzzi si Th. Rosetti, a fondat la Iasi societatea Junimea (1863-1864) si a condus revista Convorbiri literare, devenind cel mai important critic literar al Romaniei moderne. A descoperit si promovat geniile epocii - Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici - impunand in cultura criteriul valorii autentice in fata formelor fara fond. A indeplinit si o indelungata cariera politica, incheind-o ca prim-ministru (1912-1914); a murit la Bucuresti in 1917, lasand o amprenta formatoare de durata asupra literaturii si gandirii romanesti.