Viață de om
Petre Tutea s-a nascut pe 6 octombrie 1902 in Boteni, judetul Muscel, intr-o familie de preot, si si-a desavarsit studiile cu un doctorat in drept administrativ la Cluj (1929). Filosof, eseist si ganditor crestin, a fost supranumit Socrate al romanilor pentru modul socratic in care isi transmitea ideile, prin dialog viu si ironie spirituala fara seaman. Arestat in 1948 de regimul comunist, a petrecut 13 ani in temnita (la Ocnele Mari si alte inchisori) si inca 28 de ani in diverse forme de arest la domiciliu si supraveghere, publicand aproape nimic inainte de 1989. Credinta ortodoxa l-a sustinut de-a lungul tuturor incercarilor: repunea mereu persoana umana in relatie directa cu Dumnezeu, fara de care, spunea el, omul vine de nicaieri si merge spre nicaieri. A murit pe 3 decembrie 1991 la Bucuresti, iar opera sa, abia atunci difuzata larg, a fascin at generatii de cititori.
Petre Tutea
1902-1991
Din același raft

Alte picături din Oameni

Viață de om · Oameni
Gheorghe Titeica s-a nascut la 4 octombrie 1873 in Turnu Severin si, dupa studii stralucite in Romania, a plecat la Paris in 1896, unde a urmat cursurile Sorbonei si ale Ecole Normale Superieure, avandu-i ca profesori pe Henri Poincare si Gaston Darboux. Si-a sustinut teza de doctorat in 1899 sub indrumarea lui Darboux si a revenit in tara ca profesor la Universitatea din Bucuresti, unde a predat zeci de ani geometrie analitica si geometrie diferentiala. Este considerat unul dintre fondatorii mondiali ai geometriei diferentiale centro-afine, iar suprafetele si curbele Titeica poarta si azi numele sau in literatura matematica internationala. A format generatii de matematicieni romani si a servit Academia Romana ca vicepresedinte si secretar general. S-a stins din viata la 5 februarie 1939 in Bucuresti, lasand o scoala matematica romaneasca recunoscuta pe plan mondial.
Citește tot →
Gheorghe Titeica · 1873-1939
Viață de om · Oameni
S-a născut la 26 august 1910 la Skopje, cu numele Anjezë (Agnes) Gonxhe Bojaxhiu, într-o familie albaneză catolică. Tânără fiind, a intrat în ordinul Surorilor de Loreto și a plecat în India, unde a predat mulți ani la o școală din Calcutta. În 1946 a simțit „o chemare în chemare”, aceea de a părăsi mănăstirea spre a trăi printre cei mai săraci dintre săraci; în 1950 a întemeiat congregația Misionarelor Carității, deschizând case pentru muribunzi, orfani și leproși. Pentru slujirea ei tăcută și neobosită a primit în 1979 Premiul Nobel pentru Pace, primindu-l în numele celor săraci. A murit la 5 septembrie 1997, la Calcutta, și a fost canonizată de Biserica Catolică la 4 septembrie 2016.
Citește tot →
Maica Tereza de Calcutta · Reformatori, Umanitari & Educatori · 1910–1997
Viață de om · Oameni
Jan van Eyck s-a născut în jurul anului 1390, cel mai probabil în Maaseik, în dioceza Liège, și a devenit cel mai strălucit reprezentant al picturii flamande timpurii, ridicând tehnica picturii în ulei la o perfecțiune care nu va mai fi egalată multă vreme. A slujit la curtea lui Ioan de Bavaria și apoi, din 1425 până la moarte, la curtea lui Filip cel Bun, ducele Burgundiei, îndeplinind inclusiv misiuni diplomatice secrete — semn al prețuirii cu totul excepționale de care se bucura. Capodopera sa, Altarul din Gent, finalizată în 1432 împreună cu fratele său Hubert, este considerată una dintre cele mai ambițioase realizări ale artei europene medievale și renascentiste. Portretul soților Arnolfini, pictat în același an, conține o bogăție de simboluri citite și recitite de istoricii de artă de secole. A murit la 9 iulie 1441 în Bruges, unde se stabilise definitiv.
Citește tot →
Jan van Eyck · Pictori · c. 1390–1441