Ucenic al Sfinților Apostoli și al doilea sau al treilea episcop al Antiohiei celei mari, a fost numit „Teoforul”, adică „purtător de Dumnezeu”, pentru fierbințeala dragostei sale de Hristos. În vremea prigoanei împăratului Traian a fost osândit să fie dus la Roma spre a fi dat fiarelor în arenă. Pe drumul cel lung către mucenicie, păzit de zece ostași aspri, a scris șapte epistole către Biserici și către Sfântul Policarp, în care întărește credința, îndeamnă la unire în jurul episcopului și își arată dorul de a se face „grâu al lui Dumnezeu”. A pătimit la Roma, sfâșiat de fiare în arenă, către anul 107-108. Este pomenit la 20 decembrie, iar mutarea moaștelor sale la Antiohia la 29 ianuarie.