Alexandru Macedonski s-a născut pe 14 martie 1854 la Bucureşti şi a debutat în literatură în 1870, aducind o voce distinctă şi polemicică în peisajul cultural românesc al epocii. A întemeiat cercul şi revista „Literatorul”, prin care a promovat simbolismul francez şi modernizarea poeziei române, plasandu-se în permănent conflict cu curentul junimist dominant. Ciclul său de poeme „Nopţile”, scrierile parnasiene şi sonetele definesc un poet de mare originalitate, considerat în critica literară al doilea mare poet român după Mihai Eminescu. A murit pe 24 noiembrie 1920 la Bucureşti, lăsând o moştenire literară care a deschis căile modernismului în literatura română.

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 la Turnu Severin (Drobeta-Turnu Severin), într-o familie modestă, tatăl fiind fochist pe vapoarele de pe Dunăre. A studiat la București, apoi la Paris, la École Normale Supérieure, unde și-a susținut în 1899 teza de doctorat sub îndrumarea unor matematicieni de prim rang, punând bazele unei noi ramuri a geometriei. Este întemeietorul școlii românești de geometrie diferențială, iar numele său este legat de „suprafețele Țițeica” și de „curbele Țițeica”, noțiuni intrate în patrimoniul matematicii internaționale. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române, și un neobosit popularizator al științei, contribuind la formarea multor generații de matematicieni. A murit la 5 februarie 1939 la București.

Știai că Regina Maria a României a mers ea însăși la Conferința de Pace de la Paris, în 1919, ca să pledeze pentru granițele țării? Farmecul și prezența ei au făcut senzație, iar presa franceză o urmărea ca pe o vedetă — un rol neobișnuit pentru o regină în acele vremuri.