Născut în anul 1214 și urcat pe tronul Franței încă din copilărie, în anul 1226, sub oblăduirea înțeleaptă a mamei sale, Blanca de Castilia, Ludovic a fost socotit de veacuri pildă de suveran creștin. Domnia sa a fost o vreme de bună rânduială și dreptate, iar el însuși obișnuia, se povestește, să judece pricinile supușilor săi la umbra unui stejar din Vincennes, deopotrivă pentru bogat și pentru sărac. Cucernic peste măsură, a pornit în două cruciade pentru izbăvirea Locurilor Sfinte, cea dintâi în anul 1248, în care a fost până și luat prizonier în Egipt. A ridicat la Paris minunata Sainte-Chapelle spre a adăposti sfintele moaște ale Patimilor. S-a stins de ciumă în anul 1270, la Tunis, în vreme ce purta cea de-a doua cruciadă, iar Biserica Apuseană l-a trecut în rândul sfinților în anul 1297, singurul rege al Franței cinstit astfel.