Un derviș a întrebat un înțelept sufi cum poate deosebi omul adevărat de cel prefăcut. Înțeleptul a arătat spre un pom încărcat de roade, ale cărui ramuri se plecau spre pământ. „Vezi? Cu cât rodul e mai bogat, cu atât creanga se apleacă mai jos.” Omul cu adevărat înțelept e cel mai smerit; doar creanga goală stă țeapănă spre cer.
Odihna nu e o pauză de la viață, ci apa în care viața se așază și se limpezește. Un suflet neodihnit e ca un lac răscolit: are aceeași adâncime, dar nu-și mai vede fundul.