Un împărat a îngropat o comoară sub un prag și a lăsat vorbă: „Fericit cel ce o va găsi.” Ani de-a rândul, oamenii au săpat munți și au răscolit câmpii. Abia la urmă un copil a înțeles: comoara era chiar pragul casei părintești, pe care toți îl călcaseră grăbiți, fără să-l prețuiască.
Noaptea coboară blând, ca o mână care astupă lampa fără s-o rănească. Lasă-te acoperit de ea; somnul e izvorul din care sufletul iese dimineața spălat de praful drumului.
Dorul de sens este setea sufletului. Nu-l stinge cu larmă și cu prea multe, ci du-l la izvor: la tăcere, la rugăciune, la binele făcut fără să fie văzut.