Un om a cerut de la înțelept rețeta fericirii. Acesta i-a dat un pahar plin cu apă și l-a rugat să-l poarte plin printr-o piață gălăgioasă, fără să verse o picătură. La întoarcere l-a întrebat: „Ce ai văzut în piață?” „Nimic, păzeam paharul.” „Așa e și cu lăcomia: cine se ține strâns de ce are, trece prin viață fără să o vadă.”
La împăcarea de seară, cuvintele bune sunt ca ploaia caldă peste izvor: îl trezesc, îl fac mai bogat. O vorbă blândă rostită înainte de somn hrănește fântâna a doi oameni deodată.