Știai că despre viața lui William Shakespeare se știu atât de puține lucruri sigure, încât anii dintre botezul copiilor săi și apariția lui la Londra ca dramaturg sunt numiți de cercetători „anii pierduți”? Din această tăcere s-au născut nenumărate teorii despre cine a fost cu adevărat autorul pieselor.
Știai că Goethe a lucrat la „Faust” aproape toată viața, vreme de circa șaizeci de ani? A început prima variantă în tinerețe și a încheiat partea a doua abia cu puțin înainte de moarte, la peste optzeci de ani — o carte crescută odată cu autorul ei.
Știai că Jules Verne, deși a scris despre submarine, călătorii pe Lună și ocolul Pământului, călătorea el însuși destul de puțin în tinerețe și se documenta mai ales din cărți, hărți și reviste științifice? Multe dintre invențiile pe care le-a imaginat aveau să devină realitate abia peste zeci de ani.
Știai că J.R.R. Tolkien a inventat mai întâi limbile elfice și abia apoi a creat lumea Pământului de Mijloc pentru ca acele limbi să aibă cine să le vorbească? Fiind filolog de meserie, spunea că poveștile s-au născut din dorința de a da o istorie și un popor limbilor pe care le plăsmuise.
Știai că Tolkien a scris prima propoziție din „Hobbitul” pe o foaie de examen lăsată albă de un student? Corectând lucrări plictisitoare, i-ar fi venit deodată în minte rândul: „Într-o vizuină din pământ trăia un hobbit” — fără să știe încă el însuși ce este un hobbit.
Știai că Agatha Christie este autoarea de ficțiune cea mai vândută din toate timpurile, cărțile ei fiind traduse în peste o sută de limbi și tipărite în miliarde de exemplare? Doar Biblia și operele lui Shakespeare o întrec la număr de tiraje în întreaga istorie a tiparului.
Știai că, în anul 1926, Agatha Christie a dispărut fără urmă timp de unsprezece zile, declanșând o vânătoare pe toată Anglia? A fost găsită într-un hotel, cazată sub un alt nume, iar dispariția ei a rămas până azi una dintre cele mai celebre enigme reale, potrivite parcă unui roman polițist.
Știai că Ernest Hemingway scria de multe ori stând în picioare, la o mașină de scris așezată la înălțimea potrivită, și că își număra cuvintele în fiecare zi? Credea în fraze scurte și limpezi și spunea că un scriitor bun taie din text tot ce e de prisos, ca și cum povestea ar fi un aisberg din care se vede doar vârful.
Știai că se povestește despre Hemingway o istorioară în șase cuvinte, considerată cea mai scurtă poveste care stârnește lacrimi? Legenda spune că ar fi câștigat un pariu scriind doar atât: „De vânzare: pantofiori de copil, nepurtați.” Atribuirea către Hemingway este însă neconfirmată.
Știai că Jane Austen și-a publicat toate romanele în timpul vieții fără să-și treacă numele pe copertă? „Mândrie și prejudecată” și celelalte au apărut semnate doar „De o Doamnă”, iar cititorii nu au aflat cine era autoarea decât după moartea ei, când fratele său i-a dezvăluit numele.
Știai că Lev Tolstoi a rescris începutul romanului „Ana Karenina” de mai multe ori până a găsit tonul potrivit? Faimoasa frază de deschidere despre familiile fericite și cele nefericite a devenit una dintre cele mai citate propoziții din literatura universală.
Știai că Fiodor Dostoievski a fost condamnat la moarte în tinerețe și dus în fața plutonului de execuție? În ultima clipă, când aștepta focul, a sosit vestea că țarul i-a schimbat pedeapsa în ani de ocnă în Siberia. Trăirea aceea, la o palmă de moarte, i-a marcat pentru totdeauna scrisul.
Știai că Charles Dickens obișnuia să se plimbe pe jos kilometri întregi prin Londra, uneori noaptea, ca să-și limpezească gândurile și să-și adune personajele? Cunoștea străzile orașului atât de bine, încât acestea au devenit ele însele un personaj viu în romanele lui.
Știai că Balzac și-a strâns zecile de romane și nuvele sub un singur titlu uriaș, „Comedia umană”, visând să zugrăvească întreaga societate a vremii sale? Personajele treceau dintr-o carte în alta, așa încât cititorul le regăsea, mai tinere sau mai bătrâne, de la un roman la altul.
Știai că Victor Hugo a scris romanul „Mizerabilii” de-a lungul multor ani și că, după apariția lui, aflat în exil și curios să afle cum se vinde cartea, i-ar fi trimis editorului o telegramă cu un singur semn: „?”. Editorul i-ar fi răspuns tot cu un semn: „!” — pentru a-i spune că succesul e uriaș.
Știai că Jules Verne a fost respins de editori la primul său mare roman și era gata să arunce manuscrisul în foc? Soția l-ar fi salvat din flăcări, iar cartea a găsit apoi un editor care i-a devenit prieten și i-a publicat aproape toate „Călătoriile extraordinare”.
Știai că Shakespeare a inventat sau a răspândit sute de cuvinte și expresii care se folosesc și azi în engleză? Multe vorbe pe care oamenii le rostesc fără să știe de unde vin au apărut pentru prima oară scrise negru pe alb în piesele lui.
Știai că Goethe spunea că, atunci când îl apuca inspirația, scria uneori atât de repede și de aplecat peste masă, încât nici nu-și mai îndrepta foaia? Povestea că unele pagini din tinerețe le-a așternut aproape într-o transă, ca și cum cuvintele veneau de la sine.
Știai că Agatha Christie a lucrat în tinerețe într-o farmacie de spital și că astfel a ajuns să cunoască bine otrăvurile? Aceste cunoștințe i-au folosit din plin în romanele polițiste, unde otrava aleasă și efectele ei sunt descrise cu o exactitate care i-a uimit pe medici și pe chimiști.
Știai că manuscrisele lui Mihai Eminescu — cele aproximativ 15.000 de file păstrate în 44 de caiete — au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902, iar în 2010 au fost înscrise în Registrul „Memoria Lumii” al UNESCO?
Știai că poemul „Luceafărul” al lui Eminescu a fost publicat pentru prima dată în 1883, iar poetul a lucrat la el ani de zile, lăsând în caiete numeroase variante și forme intermediare ale textului?
Știai că în caietele lui Eminescu se găsesc nu doar poezii, ci și însemnări de filosofie, economie, matematică, traduceri și schițe — o adevărată oglindă a minții sale enciclopedice?
Știai că Ion Creangă și-a scris „Amintiri din copilărie” la îndemnul prietenului său Mihai Eminescu, și că cele patru părți ale operei au apărut în revista „Convorbiri literare” între 1881 și 1892?
Știai că Ion Creangă și Mihai Eminescu au legat o prietenie strânsă la Iași, iar o vreme Eminescu a locuit chiar în bojdeuca lui Creangă din mahalaua Țicău?
Știai că bojdeuca lui Ion Creangă din Iași, unde a scris o parte din opera sa, este considerată primul muzeu memorial literar din România, deschis în 1918?
Știai că Ion Creangă a fost, înainte de a deveni scriitor, diacon și învățător, și a scris manuale școlare precum „Metoda nouă de scriere și cetire”, folosite în școlile din vremea sa?
Știai că Ion Luca Caragiale, considerat cel mai mare dramaturg român, și-a petrecut ultimii ani ai vieții la Berlin, unde a și murit în 1912?
Știai că numele complet al piesei celebre a lui Caragiale este „O scrisoare pierdută”, jucată pentru prima dată în 1884, și că e considerată una dintre cele mai reprezentate comedii din teatrul românesc?
Știai că Mihail Sadoveanu a fost un scriitor extrem de prolific, autor a peste o sută de volume, primind porecla afectuoasă de „Ceahlăul literaturii române”?
Știai că romanul „Baltagul” al lui Mihail Sadoveanu, apărut în 1930, ar fi fost scris, după mărturii, într-un timp uimitor de scurt, și că se inspiră din motivul baladei populare „Miorița”?