Frate mai mic al Sfântului Vasile cel Mare și al Sfintei Macrina, s-a născut în Capadocia, într-o familie care a dat Bisericii mai mulți sfinți. Îndrumat mai ales de sora sa Macrina, pe care o numea „învățătoarea” sa, a fost hirotonit episcop de Nyssa de către fratele său Vasile și a suferit izgonire din partea arienilor. A luat parte la al Doilea Sinod Ecumenic (381) și a fost socotit unul dintre stâlpii dreptei credințe împotriva ereziilor vremii. Adânc cugetător și mistic, a scris despre urcușul neîncetat al sufletului spre Dumnezeu în „Viața lui Moise” și în tâlcuirile la „Cântarea Cântărilor”, învățând că desăvârșirea stă tocmai în a nu înceta niciodată să sporești (epectază). A adormit către sfârșitul veacului al IV-lea și este pomenit la 10 ianuarie.

Cerul pentru care Leonardo da Vinci a inventat tehnica numită „sfumato” topește contururile într-o ceață fină de treceri aproape imperceptibile. La „Gioconda”, marginile pleoapelor și colțurile gurii se pierd în umbre subtile, iar zâmbetul pare că se schimbă după cum îl privești, pentru că trăsăturile sunt lăsate deliberat nefinisate.

Friedrich Schiller s-a născut la 10 noiembrie 1759 în Marbach am Neckar, într-o familie protestantă cu origini modeste, și a crescut sub disciplina aspră a Academiei militare din Stuttgart, unde a studiat medicina împotriva voinței sale. Dramaturg, poet și filosof de o rară profunzime, Schiller a dat literaturii germane capodopere precum Hoții, Don Carlos și Wilhelm Tell, opere animate de un ideal nestrămutat al libertății și demnității umane. Prietenia sa cu Goethe, stabilită la Weimar, a marcat una dintre cele mai fertile colaborări din istoria literaturii universale. Poemul Odă bucuriei (An die Freude, 1785), pus mai târziu pe muzica lui Beethoven, a devenit imn al fraternității universale și, ulterior, imn oficial al Uniunii Europene. Tuberculoza l-a răpus la 9 mai 1805, la doar 45 de ani, lăsând în urmă o operă care continuă să inspire generații.