Istorie

Știai că Marea Piramidă de la Giza a fost cea mai înaltă construcție făcută de om timp de aproape patru mii de ani? Ridicată în jurul anului 2560 î.Hr. pentru faraonul Khufu, atingea la origine circa 146 de metri și abia catedralele gotice ale Europei, precum turnul de la Lincoln, aveau să o depășească spre secolul al XIV-lea. Astăzi, erodată, mai are în jur de 138 de metri.

Știai că Cleopatra a trăit mai aproape de vremea noastră decât de vremea când s-a construit Marea Piramidă? Piramida lui Khufu era veche de peste două mii cinci sute de ani deja pe când domnea regina, iar de la moartea ei, în anul 30 î.Hr., ne despart doar aproximativ două mii de ani. Egiptul faraonic era, pentru Cleopatra, o antichitate la fel de îndepărtată cum ne este ea nouă.

Știai că, timp de aproape paisprezece secole, nimeni nu a mai putut citi hieroglifele? Cheia s-a pierdut odată cu stingerea religiei vechi, iar textele au rămas mute până când, în 1822, francezul Jean-François Champollion a spart codul pornind de la Piatra de la Rosetta. Aceasta purta același decret în trei scrieri, ceea ce i-a îngăduit învățatului să potrivească semnele cu grecescul cunoscut.

Știai că egiptenii scoteau creierul mortului prin nas în timpul îmbălsămării? Cu un cârlig subțire de metal introdus prin nară, preoții fărâmițau și extrăgeau materia cenușie, socotind-o fără însemnătate. În schimb, inima era lăsată la locul ei, fiindcă o credeau sediul minții și al sufletului, cea care avea să fie cântărită la judecata de apoi.

Știai că viața întregului Egipt atârna de o revărsare anuală a Nilului? În fiecare vară, apele umflate acopereau câmpurile și lăsau în urmă un mâl negru și roditor, pe care egiptenii îl numeau „Kemet”, adică „țara cea neagră”. Grecul Herodot a rezumat totul într-o vorbă rămasă celebră: Egiptul este un dar al Nilului.

Știai că faraonul Pepi al II-lea ar fi domnit, după unele izvoare, vreme de nouăzeci și patru de ani, poate cea mai lungă domnie din istorie? Cifra vine din tradiția transmisă de preotul Manethon și e privită astăzi cu prudență de istorici, unii propunând mai degrabă vreo șaizeci și patru de ani. Oricum ar fi, urcase pe tron copil, în jurul vârstei de șase ani.

Știai că faimoasa mască de aur a lui Tutankhamon a rămas ascunsă peste trei mii de ani, iar mormântul lui a fost descoperit aproape intact abia în 1922? Arheologul Howard Carter, întrebat prin deschizătura zidului dacă vede ceva, ar fi răspuns: „Da, lucruri minunate.” Tocmai pentru că era un faraon mărunt și repede uitat, mormântul său a scăpat de jefuitori.

Știai că Hatshepsut, una dintre puținele femei faraon, era înfățișată adesea cu barbă falsă? Purtând însemnele bărbătești ale puterii, inclusiv barba ceremonială legată de bărbie, ea a condus Egiptul vreme de peste două decenii într-o epocă de prosperitate. După moartea ei, urmașul Thutmose al III-lea a poruncit ștergerea numelui și chipului ei de pe monumente.

Știai că cea mai veche scriere cunoscută s-a născut nu din poezie, ci din contabilitate? În Sumerul de acum peste cinci mii de ani, cuneiformele au apărut ca semne apăsate în lut umed pentru a socoti sacii de grâu, capetele de vite și cantitățile de bere. Abia mai târziu aceleași semne au ajuns să scrie legi, rugăciuni și povești.

Știai că prima autoare cunoscută pe nume din istorie a fost o preoteasă mesopotamiană? Enheduanna, fiica regelui Sargon din Akkad și mare preoteasă la Ur în jurul anului 2300 î.Hr., a compus imnuri închinate zeiței Inanna, semnându-le cu numele ei. Astfel, cea dintâi voce literară pe care o cunoaștem după nume aparține unei femei.

Știai că Codul lui Hammurabi, gravat pe o stelă de bazalt în jurul anului 1754 î.Hr., cuprindea legea talionului, „ochi pentru ochi”? Cele aproape trei sute de articole prevedeau pedepse aspre, dar și tarife, salarii și reguli de negoț, iar stela era așezată în văzul tuturor pentru ca nimeni să nu poată spune că nu cunoaște legea. Astăzi ea se află la muzeul Luvru din Paris.

Știai că babilonienii socoteau în baza șaizeci, iar noi le moștenim numărătoarea în fiecare zi? De la ei ne vin cele șaizeci de minute ale orei, cele șaizeci de secunde ale minutului și împărțirea cercului în trei sute șaizeci de grade. Un obicei matematic vechi de peste patru mii de ani ne stă și acum pe cadranul ceasului.

Știai că cea mai veche poveste scrisă păstrată, Epopeea lui Ghilgameș, cuprinde o relatare a unui potop asemănătoare celei biblice? În ea, un om pe nume Utnapiștim primește poruncă să construiască o corabie și să salveze semințele vieții de la ape. Textul, scris pe tăblițe de lut, este cu multe secole mai vechi decât Biblia.

Știai că grădinile suspendate ale Babilonului rămân singura dintre cele șapte minuni ale lumii antice a cărei existență nu a fost dovedită arheologic? Descrise de autori greci ca terase înverzite udate prin dispozitive ingenioase, ele n-au fost regăsite în săpăturile de la Babilon. Unii cercetători bănuiesc chiar că ele s-ar fi aflat, de fapt, la Ninive, în Asiria.

Știai că vopseaua albastră pe care o folosim se trage, ca idee, din primul pigment sintetic făcut de om, „albastrul egiptean”? Fabricat acum peste patru mii cinci sute de ani prin arderea nisipului cu cupru și natron, el împodobea statui, sicrie și pereți de temple. Astăzi cercetătorii au descoperit că strălucește în lumină infraroșie, ceea ce ajută la găsirea urmelor sale pe artefacte.

Știai că muncitorii care au ridicat piramidele nu erau sclavi, cum s-a crezut multă vreme, ci lucrători plătiți și hrăniți de stat? Săpăturile din apropierea platoului Giza au scos la iveală așezări, cuptoare de pâine și morminte îngrijite ale meșterilor. Ei primeau rații de pâine, bere și carne, iar cei morți în timpul lucrului erau înmormântați cu cinste, aproape de faraonul lor.

Știai că orașul sumerian Uruk era, în jurul anului 3000 î.Hr., probabil cea mai mare așezare a lumii, cu poate zeci de mii de locuitori? Înconjurat de ziduri a căror ridicare tradiția o pune pe seama regelui Ghilgameș, el a dat, se pare, chiar numele țării de mai târziu, Irak. Aici, între temple din cărămidă de lut, s-au făcut unii dintre cei dintâi pași ai vieții orășenești.

Știai că democrația ateniană folosea o mașinărie de piatră numită kleroterion pentru a trage la sorți membrii juriilor și ai unor magistraturi? Cetățenii introduceau plăcuțe de bronz gravate cu numele lor în fantele mașinii, iar un tub cu bile albe și negre decidea, rând cu rând, cine e ales. Atenienii se temeau atât de mult de cumpărarea voturilor, încât credeau că numai hazardul este cu adevărat imparțial.

Știai că la Atena exista un procedeu numit ostracism, prin care cetățenii puteau exila un om pentru zece ani, fără nicio acuzație de crimă? Fiecare scria pe un ciob de ceramică (ostrakon) numele celui pe care îl considera prea periculos pentru cetate, iar cine aduna cele mai multe cioburi pleca. Chiar și Temistocle, învingătorul de la Salamina, a sfârșit prin a fi ostracizat de propriii concetățeni.

Știai că la primele Jocuri Olimpice atletii concurau complet goi, iar cuvântul „gymnasion” vine chiar de la grecescul „gymnos”, adică gol? Tradiția spune că obiceiul ar fi început când un alergător și-a pierdut pânza din jurul șoldurilor în timpul cursei și a câștigat totuși. De atunci nuditatea a devenit un semn de mândrie și de disciplină a corpului.

Știai că Jocurile Olimpice erau ținute cu atâta sfințenie încât, pe durata lor, se declara o pace sacră (ekecheiria) ce oprea războaiele pentru ca atleții și spectatorii să poată călători în siguranță? Cetățile care încălcau armistițiul plăteau amenzi grele către sanctuarul lui Zeus. Astfel, sportul devenea, măcar pentru câteva săptămâni, mai puternic decât sabia.

Știai că la Sparta copiii erau învățați să vorbească scurt și mușcător, iar de la numele regiunii lor, Laconia, avem astăzi cuvântul „laconic”? O legendă spune că, atunci când Filip al Macedoniei le-a scris spartanilor „Dacă intru în Laconia, vă voi rade de pe fața pământului”, ei i-au răspuns printr-un singur cuvânt: „Dacă”. Filip a preferat să nu mai intre.

Știai că spartanii foloseau ca monedă niște bare grele de fier, înmuiate în oțet ca să nu poată fi retopite și refolosite? Legiuitorul Licurg ar fi introdus acest bani anevoioși tocmai pentru ca averile mari să fie greu de strâns și de ascuns, iar cetățenii să nu fie ispitiți de lăcomie. Ca să transporti o sumă modestă îți trebuia o căruță.

Știai că la bătălia de la Termopile, în anul 480 î.Hr., regele Leonida a ținut piept armatei persane cu o mână de oameni, printre care faimoșii trei sute de spartani? Când persanii i-au amenințat că săgețile lor vor fi atât de multe încât vor întuneca soarele, un spartan a răspuns liniștit că atunci se vor lupta la umbră. Trecerea a fost pierdută abia după ce un localnic le-a arătat perșilor o potecă ocolitoare.

Știai că, înaintea bătăliei de la Salamina, atenienii au primit de la oracolul din Delfi un răspuns tulburător: să se apere în spatele unui „zid de lemn”? Temistocle a convins cetatea că zidul de lemn nu însemna un gard, ci corăbiile flotei, și i-a împins pe atenieni să-și părăsească orașul și să lupte pe mare. Interpretarea lui a schimbat soarta întregului război medic.

Știai că, potrivit tradiției, un curier grec ar fi alergat de la Maraton la Atena ca să vestească victoria asupra perșilor, apoi ar fi murit de epuizare — de aici numele cursei de maraton de astăzi? Istoricul Herodot povestește însă altceva: că alergătorul Fidipide a fugit de la Atena la Sparta, peste două sute de kilometri, ca să ceară ajutor înainte de bătălie. Legenda modernă a împletit cele două povești într-una singură.

Știai că filosoful Socrate nu a scris niciodată un rând, iar tot ce știm despre gândirea lui ne-a rămas prin scrierile discipolilor săi, mai ales Platon și Xenofon? Condamnat la moarte de un tribunal atenian pentru „coruperea tinerilor” și lipsă de evlavie, a băut cupa cu cucută în anul 399 î.Hr., refuzând să fugă deși prietenii îi pregătiseră evadarea. A preferat să respecte legile cetății chiar și când acestea îl osândeau.

Știai că filosoful Diogene, întemeietorul cinismului, trăia într-un butoi mare de lut și disprețuia averile și onorurile? Se spune că, atunci când Alexandru cel Mare l-a vizitat și l-a întrebat ce dorință îi poate împlini, Diogene i-a răspuns doar atât: „Dă-te puțin la o parte, îmi iei soarele”. Alexandru ar fi mărturisit apoi că, dacă nu ar fi fost Alexandru, ar fi vrut să fie Diogene.

Știai că Alexandru cel Mare a fost, în copilărie, elevul lui Aristotel, cel mai mare filosof al vremii? Tatăl său, regele Filip, l-a chemat pe Aristotel la curtea Macedoniei ca să-l învețe pe viitorul cuceritor filosofie, retorică și științele naturii. Astfel, cel care avea să întindă un imperiu până în India fusese format de mâna celui care punea bazele logicii europene.

Știai că Alexandru cel Mare a tăiat celebrul nod gordian în loc să-l dezlege? O profeție spunea că cine va desface nodul de nedesfăcut din orașul Gordion va stăpâni Asia. Ajuns acolo, Alexandru nu s-a chinuit cu ițele încurcate, ci și-a scos sabia și a retezat nodul dintr-o lovitură — de unde și expresia de astăzi despre tăierea nodului gordian.