Doménikos Theotokópoulos, cunoscut sub numele de El Greco, s-a născut în Creta, pe atunci parte a Republicii Venețiene, în 1541, și s-a format ca pictor de icoane în tradiția post-bizantină. A studiat ulterior la Veneția sub influența lui Tițian și Tintoretto, apoi a trăit la Roma, înainte de a se stabili definitiv la Toledo, Spania, în 1577. Stilul său unic — cu figuri alungite, culori vibrante și o atmosferă aproape vizionară — nu era pe gustul regelui Filip al II-lea, dar a găsit în Toledo un public receptiv la intensitatea sa spirituală. Capodopera sa, "Înmormântarea contelui de Orgaz" (1586), îmbină cerul și pământul într-o sinteză teologică și picturală de o rară grandoare. A murit la Toledo în 1614, lăsând în urmă o bibliotecă de 130 de volume și sute de lucrări care aveau să influențeze profund expresionismul secolului al XX-lea.

S-a născut la 31 martie 1596, în orașul care astăzi îi poartă numele, La Haye en Touraine (Descartes), din Franța. Format la colegiul iezuit din La Flèche și licențiat în drept la Poitiers, a ales însă calea meditației și a matematicii, călătorind prin Europa în anii tinereții. Așezat mai apoi în Provinciile Unite ale Țărilor de Jos, a scris acolo cele mai însemnate opere ale sale, între care „Discursul despre metodă” (1637) și „Meditații despre filosofia primă” (1641). Pornind de la îndoiala metodică, a căutat un temei de nezdruncinat al cunoașterii și l-a aflat în însuși actul gândirii, deschizând astfel drumul filosofiei moderne. În matematică a întemeiat geometria analitică, unind algebra cu geometria prin sistemul de coordonate ce îi poartă numele. Chemat la curtea reginei Cristina a Suediei, a murit la Stockholm, la 11 februarie 1650, răpus de o pneumonie.

Cel care contemplă adâncimile cerului noaptea vede infinitul deschizându-se deasupra sa.