Știai că opera „Oedipe” i-a luat lui Enescu aproape un sfert de veac de trudă? A început să se gândească la ea prin 1910 și a terminat-o abia în 1931, iar premiera a avut loc la Paris în 1936. Este singura sa operă și, spun mulți, cântecul lui de suflet cel mai adânc.

Ceea ce contează cu adevărat, în muzică și în viață, este ca lucrul să sune bine.

În natura moartă olandeză a apărut un întreg gen numit „vanitas”, în care obiecte precum craniul, ceasul, lumânarea stinsă sau floarea ofilită amintesc de trecerea timpului și de deșertăciunea lumii. Sub frumusețea abundenței de fructe, pahare și flori se ascunde astfel o predică tăcută despre moarte.