Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854 în Șerbănești, județul Tecuci, dintr-o familie de origine franceză din Alsacia stabilită în România. A studiat la Universitatea din Berlin și la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, devenind un pionier mondial în proiectarea podurilor metalice și a construcțiilor din beton armat. Opera sa de căpătâi este Podul de la Cernavodă (1895), care traversa Dunărea și brațul Borcea cu o lungime totală de peste 4 km, fiind la momentul inaugurării cel mai lung pod din Europa. A fost ministru al Lucrărilor Publice, membru al Academiei Române și profesor, contribuind fundamental la modernizarea infrastructurii românești. S-a stins din viață la 17 iunie 1925 la București, lăsând în urmă o moștenire inginerească de excepție.

A refuzat de-a lungul vieții orice compromis care i-ar fi adus putere cu prețul principiilor, motiv pentru care contemporanii îl numeau „sfinxul de la Bădăcin”.

Știai că Brâncuși a cizelat „Domnișoara Pogany” în multe variante, timp de aproape două decenii? Inspirată de pictorița maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse la Paris, lucrarea a fost reluată din nou și din nou, în marmură și în bronz, ochii mari și mâinile împreunate topindu-se cu fiecare versiune în forme tot mai pure. Când a fost expusă la New York, în 1913, criticii au batjocorit-o, numind-o „un ou”, însă azi e una dintre cele mai iubite sculpturi ale sale.