„Infernul” lui Dante, cu ilustrațiile lui Doré, a apărut în 1861 pe cheltuiala artistului însuși, fiindcă niciun editor nu voia să riște banii pe un volum atât de scump. Succesul a fost fulminant, iar editorul Louis Hachette i-a trimis a doua zi o telegramă memorabilă prin care îl chema urgent, recunoscând că se înșelase. „Purgatoriul” și „Paradisul” au urmat în 1868.

Știai că, în fotografia clasică pe film, imaginea „invizibilă” de pe negativ era scoasă la lumină în camera obscură, prin developare, folosind substanțe chimice și o iluminare roșie slabă? Fotograful vedea imaginea apărând treptat în tava cu revelator.

Știai că unii castrați ai secolelor trecute erau vedetele epocii lor, cu voci de o forță și o agilitate uimitoare? Cel mai vestit, Farinelli, era chemat să cânte în fiecare seară pentru un rege al Spaniei, spre a-i alina neagra tristețe.