Karl Storck, de origine germană, este considerat unul dintre întemeietorii școlii moderne de sculptură din România și a fost primul profesor de sculptură la școala de arte din București. Prin el s-a transmis o tradiție de familie care a marcat câteva generații de artiști. Contribuția sa a fost esențială pentru profesionalizarea sculpturii românești în secolul XIX.

Naturalista Maria Sibylla Merian a călătorit în 1699 în Surinam și a pictat în acuarelă metamorfozele insectelor tropicale direct după natură, la o vreme când puțini europeni văzuseră asemenea creaturi. Planșele ei, publicate în „Metamorphosis insectorum Surinamensium” (1705), îmbină rigoarea științifică cu delicatețea transparenței.

Când Gustave Courbet a expus „Înmormântare la Ornans” la Salonul din 1850–1851, publicul s-a scandalizat: o scenă de sat obișnuită, cu țărani și gropari mărimea naturală, ocupa o pânză uriașă de peste șase metri lățime, format rezervat până atunci istoriei și mitologiei. Criticii au numit-o batjocoritor „glorificarea urâtului”, dar tocmai această demnitate acordată oamenilor de rând a devenit manifestul Realismului.