Născut într-un sat din Egipt, dintr-o familie creștină înstărită, Antonie a rămas de tânăr orfan; auzind în biserică cuvântul Domnului „De vrei să fii desăvârșit, vinde-ți averile și le dă săracilor”, și-a împărțit avutul și s-a retras în pustie spre nevoință. Ani îndelungați s-a luptat cu ispitele și cu vrăjmașul în singurătate, dobândind prin rugăciune și postire o rară pace și limpezime a inimii. Mulțime de ucenici s-au adunat în jurul lui, iar el, deși iubea liniștea, s-a pogorât și în cetate spre a întări pe creștini în vremea prigoanei și spre a mustra rătăcirea ariană. A adormit la adânci bătrâneți, la peste o sută de ani, în munții de lângă Marea Roșie. Este cinstit ca părinte al monahismului creștin și este pomenit la 17 ianuarie.

Rubens a fost un colecționar pasionat de antichități și de artă italiană, iar casa sa din Anvers, astăzi muzeul Rubenshuis, era gândită ca un palat în stil italian cu o galerie de sculpturi antice. Studiul intens al operelor lui Tițian și al Antichității clasice se reflectă în monumentalitatea și dinamismul figurilor sale.

Novalis, pseudonimul lui Georg Philipp Friedrich von Hardenberg, s-a născut la 2 mai 1772 în Oberwiederstedt, Saxonia Prusacă, într-o familie de nobili protestanți. A studiat dreptul și filosofia la Jena, unde a intrat în cercul lui Schiller și Schlegel, și mai târziu mineritul la Academia din Freiberg. Iubita sa, tânăra Sophie von Kühn, a murit de tuberculoză în 1797, iar durerea pierderii ei a dat naștere capodoperei sale, Imnurile către noapte, șase poeme în proză și vers ce celebrează moartea ca intrare într-o viață superioară. Novalis însuși s-a stins de tuberculoză la 25 martie 1801, la numai 28 de ani, lăsând neterminate romanele sale Heinrich von Ofterdingen și Die Lehrlinge zu Sais. Este una dintre vocile cele mai profunde și mai mistice ale romantismului german timpuriu.