În acuarela clasică se lucrează „de la deschis spre închis” și în straturi succesive numite lavuri (glazuri): fiecare voal transparent, lăsat să se usuce, adaugă profunzime peste cel de dedesubt. Această suprapunere de straturi subțiri, numită „glazare”, permite construirea unei umbre bogate fără a pierde luminozitatea hârtiei.

„Îngerul” (L'Angélus) al lui Millet înfățișează doi țărani oprind lucrul la rugăciunea de seară. Salvador Dalí era obsedat de tablou și susținea că sub coșul cu cartofi s-ar ascunde un mic sicriu de copil; o radiografie făcută la Luvru a dezvăluit într-adevăr o formă geometrică pictată dedesubt, deși interpretarea rămâne discutabilă.

Seria „Pasărea măiastră” și mai apoi „Pasărea în văzduh” a lui Brâncuși a stârnit un celebru proces vamal în Statele Unite, unde autoritățile au vrut să o taxeze ca obiect de metal industrial, nu ca operă de artă. Procesul s-a încheiat cu recunoașterea sculpturii abstracte ca artă. Cazul este considerat un moment de referință în definirea juridică a artei moderne.