Egon Schiele a lăsat un număr impresionant de lucrări pe hârtie în acuarelă și guașă, mult mai numeroase decât uleiurile sale. Pentru el hârtia nu era o simplă schiță pregătitoare, ci o operă finită în sine, cu contur nervos și pete de culoare aplicate cu economie, lăsând albul foii să respire în jurul trupurilor.
Un pian de concert modern are 88 de clape și peste 200 de corzi întinse cu o forță totală de mai multe tone asupra cadrului de fontă. De aceea instrumentul trebuie acordat periodic de un profesionist.
Înainte de răspândirea picturii în ulei, maeștrii lucrau în tempera, amestecând pigmenții cu gălbenuș de ou care lega culoarea de lemn. Tempera se usca repede și dădea tonuri limpezi, luminoase, dar cerea așezarea culorii în trăsături mărunte, așezate una lângă alta. Icoanele pe lemn se pictează și astăzi în această tehnică veche.