Arta care mângâie sufletul nu strigă. Cele mai adânci izvoare sunt și cele mai tăcute.

În fresca „Sfânta Treime” de la biserica Santa Maria Novella din Florența, Masaccio a folosit pentru prima dată în pictură o perspectivă liniară riguros construită, cu un punct de fugă unic. Iluzia este atât de exactă încât spațiul boltit pare o adevărată capelă săpată în perete, demonstrând matematic principiile lui Brunelleschi.

„Doryphoros” (Purtătorul de lance) al lui Policlet nu era doar o statuie, ci o demonstrație de teorie: sculptorul a scris un tratat numit „Canon”, în care fixa proporțiile ideale ale corpului omenesc, iar statuia era ilustrarea lor practică. Postura în contrapposto, cu greutatea pe un picior, a devenit model pentru întreaga sculptură occidentală.