„Bucata mare de iarbă” (Das große Rasenstück), din 1503, arată un simplu petic de pajiște mlăștinoasă privit de aproape, la nivelul solului. Dürer a redat cu precizie botanică păpădia, pătlagina, coada-șoricelului și alte ierburi, transformând un colț banal de natură într-un subiect demn de contemplat. Este privită drept una dintre primele reprezentări „ecologice” ale unui ecosistem în miniatură.

În „Biciuirea lui Hristos”, Piero della Francesca a construit un spațiu cu o perspectivă atât de precisă încât cercetătorii au putut reconstitui matematic planul întregii clădiri redate. Scena principală, cu biciuirea, este împinsă în fundal, în timp ce trei figuri enigmatice ocupă prim-planul, iar identitatea lor este dezbătută de secole.

Știai că brațul drept al lui Laocoon, care astăzi îl vezi îndoit dramatic peste umăr, a lipsit vreme de secole? În Renaștere s-a completat greșit, cu brațul întins spre cer, iar restaurarea a fost impusă chiar de artiști precum Bandinelli. Abia în 1906 arheologul Ludwig Pollak a găsit într-un atelier roman brațul original, îndoit, iar în 1957 a fost reatașat statuii.