Știai că dirijorul folosește o baghetă subțire ca să facă gesturile mai limpezi pentru zecile de muzicieni din fața lui, deși ea a intrat în uz abia prin secolul al XIX-lea? Înainte, dirijorii băteau tactul cu un baston lovit de podea, cu piciorul sau chiar cu mâna.

„Madonna Sixtină” a lui Rafael, pictată pentru o biserică din Piacenza, ascunde în partea de jos doi îngerași cu coatele sprijinite, plictisiți și visători. Acest detaliu minuscul a devenit unul dintre cele mai reproduse motive din istoria artei, apărând pe nenumărate cărți poștale, timbre și obiecte, adesea uitându-se că provine dintr-o mare pală de altar.

Știai că din nevoia de a nota cântarea gregoriană s-a născut, încet-încet, scrisul muzical de astăzi? Un călugăr numit Guido d'Arezzo, prin secolul al XI-lea, a avut ideea liniilor pe care așezăm notele și a dat nume silabelor — ut, re, mi, fa, sol, la — luate din primele silabe ale unui imn către Sfântul Ioan.