Van Dyck a fost un maestru al redării materialelor: satinul lucios, dantela fină și armura strălucitoare din portretele sale par aproape palpabile. Pentru a obține strălucirea țesăturilor de mătase, aplica tușe rapide și sigure de alb peste tonurile de bază, sugerând reflexele luminii mai degrabă decât să le deseneze minuțios.

„Gânditorul” a fost conceput inițial ca o figură mult mai mică, așezată deasupra „Porții Iadului”, unde îl reprezenta pe Dante contemplând universul damnaților. Abia mai târziu Rodin l-a mărit și l-a transformat în operă independentă, iar prima versiune monumentală în bronz a fost turnată în 1904.

Când sunt mort, uitați-vă la acuarele; ele vor spune povestea vieții mele