Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, / Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, / Stelele nasc umezi pe bolta senină, / Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.

Degas a refuzat cu îndărătnicie să fie numit impresionist, deși a expus alături de impresioniști la toate cele opt expoziții ale grupului; el preferea să se considere un realist clasic al mișcării.

S-a născut la 6 octombrie 1902, în satul Boteni, din județul Muscel (astăzi Argeș), în România, fiu de preot. A studiat dreptul la Cluj, unde și-a luat doctoratul, și s-a format ca economist și gânditor de o uimitoare vervă. În tinerețe a cunoscut ispita ideilor de stânga, dar și-a găsit apoi așezarea într-un creștinism ortodox trăit cu ardoare, devenind unul dintre marii mărturisitori ai credinței. Regimul comunist l-a aruncat în temniță ani îndelungați, la Aiud și în alte închisori, unde a suferit fără să se lepede de crezul său. Cunoscut mai mult prin cuvântul viu decât prin cărți, a fost numit „Socrate al românilor” pentru harul său de a filosofa în dialog. A murit la 3 decembrie 1991, la București, curând după căderea regimului care îl prigonise.