Paul Gauguin, postimpresionist, a folosit culori plate și puternice și subiecte exotice inspirate din perioada petrecută în Tahiti, căutând o artă mai „primitivă” și simbolică, departe de civilizația europeană.

Știai că seria „Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji” a lui Hokusai cuprinde de fapt patruzeci și șase de planșe, nu treizeci și șase? Succesul primelor imagini a fost atât de mare încât editorul Nishimuraya Yohachi a comandat încă zece vederi suplimentare. Cele adăugate ulterior sunt ușor de recunoscut fiindcă au conturul tras cu negru, în locul albastrului de Prusia folosit la primele.

Kees van Dongen, pictor de origine olandeză stabilit la Paris, a fost unul dintre fovii mai puțin citați, dar a rămas fidel culorii intense mult după destrămarea grupului. S-a specializat în portrete de femei mondene, cu ochi conturați apăsat și carnații aprinse, devenind pictorul la modă al societății pariziene interbelice.