În jurnalul călătoriei sale în Țările de Jos (1520-1521), Dürer notează cu grijă cheltuielile și darurile, dovadă a prețuirii operelor sale pe hârtie. Deși multe însemnări privesc gravuri, ele arată cât de mult circulau și erau schimbate lucrările sale mici pe hârtie. Acest jurnal rămâne o sursă rară despre viața economică a unui artist din Renaștere.

Michelangelo a pictat bolta Capelei Sixtine între 1508 și 1512, în picioare pe o schelă construită special, cu capul dat pe spate, nu întins pe spate cum spune legenda. Vopseaua îi picura pe față, iar într-un sonet plin de umor amar se plângea că bărbia i s-a lipit de ceafă și că devenise „o gușă precum pisicile din Lombardia”.

Știai că marea Frize a Altarului din Pergam, cu Gigantomahia sa, întinde pe peste o sută de metri o luptă înverșunată între zei și giganți, cu trupuri musculoase încordate și veșminte fluturând? Reliefurile ies atât de mult din fundal încât unele picioare ale figurilor calcă chiar pe treptele scării, spărgând granița dintre sculptură și spațiul privitorului. Este culmea stilului baroc elenistic.