S-a născut în jurul anului 1199, fiu al lui Alfonso al IX-lea de León și al Berenguelei de Castilia, care i-a cedat coroana castiliană în anul 1217. La moartea tatălui său, în 1230, a unit sub sceptrul său cele două regate, Castilia și Leónul, punând temelia Spaniei creștine de mai târziu. Domnia sa a fost marcată de Reconquista: a smuls din mâinile maurilor cetăți însemnate precum Córdoba, în 1236, și Sevilla, în 1248, unde a mutat curtea și a întemeiat scaunul arhiepiscopal. Suveran drept și evlavios, a sprijinit ridicarea catedralelor gotice de la Burgos și Toledo și a rânduit legiuiri pentru pacea supușilor săi. S-a stins la Sevilla la 30 mai 1252 și a fost canonizat de papa Clement al X-lea în 1671, fiind cinstit ca ocrotitor al ostașilor și al cârmuitorilor drepți.

Georges Braque a expus la Salon des Indépendants din 1906 și 1907 în plină perioadă fovistă, pictând porturi luminoase la L'Estaque, în sudul Franței. Tot la L'Estaque, sub influența lui Cézanne, avea să părăsească curând culoarea fovistă pentru geometria care va deveni cubism.

Aristotel s-a născut în 384 î.Hr. la Stagira, în nordul Greciei, tatăl său Nicomah fiind medic la curtea regelui macedonean, influență ce i-a trezit interesul pentru științele naturii. La șaptesprezece ani a venit la Atena, unde a studiat timp de douăzeci de ani la Academia lui Platon, depășindu-și ulterior învățătorul pe multiple planuri. A fost chemat în Macedonia pentru a-l educa pe tânărul Alexandru, viitor cuceritor al lumii antice, iar în 335 î.Hr. a fondat propria școală la Atena, Lykeionul. Opera sa enciclopedică — cuprinzând logica, metafizica, etica, politica, biologia și poetica — a constituit temelia gândirii europene medievale și moderne; a murit în 322 î.Hr. la Chalcis, în Eubea.