Xilogravura în culori folosește câte o placă separată pentru fiecare culoare, iar imprimarea reușită depinde de „registru”, adică de suprapunerea perfectă a plăcilor pe hârtie. O deplasare de o fracțiune de milimetru între plăci strică întreaga imagine, motiv pentru care gravorii tradiționali japonezi tăiau mici repere numite „kentō” pentru a fixa hârtia identic la fiecare trecere.