Edward Lear, cunoscut azi pentru versurile lui nonsens, a fost în viață un neobosit acuarelist de călătorie, colindând Grecia, Albania, Egiptul și India. Pe schițele făcute rapid pe teren nota cu creionul culorile și impresiile, ca un fel de stenografie, ca să le poată dezvolta mai târziu în atelier — o metodă tipică pictorului topografic în mișcare.

Pe pieptul lui Velázquez, în „Las Meninas”, este pictată crucea roșie a Ordinului Santiago, un titlu de cavaler pe care artistul l-a primit abia în 1659, la ani buni după ce tabloul fusese terminat. Legenda spune că însuși regele ar fi ordonat adăugarea crucii, dar cel mai probabil a fost pictată ulterior pentru a marca onoarea.

„Cumințenia Pământului”, sculptată în jurul anului 1907 dintr-un bloc de piatră calcaroasă, înfățișează o femeie ghemuită, cu genunchii strânși la piept și mâinile încrucișate. Este una dintre cele mai vechi lucrări în care Brâncuși își găsește deja limbajul propriu, iar în 2016 statul român a demarat o campanie publică pentru achiziționarea ei, la un preț de peste 11 milioane de euro.