Multe picturi asiatice cu apă nu erau înrămate, ci montate pe suluri de mătase care se derulau treptat, mai ales sulurile orizontale, „handscroll”. Privitorul le deschidea cu mâna, secțiune cu secțiune, descoperind peisajul ca pe o poveste în timp, nu dintr-o singură privire. Astfel actul de a privi devenea el însuși o mică plimbare, ritmată de derularea hârtiei.

„Călătorul deasupra mării de nori” al lui Caspar David Friedrich înfățișează un bărbat văzut din spate, privind un ocean de ceață, o compoziție tipică pentru pictor, numită Rückenfigur. Privitorul nu vede fața personajului, ci este invitat să contemple peisajul prin ochii lui, o strategie care transformă tabloul într-o meditație asupra sublimului și a nimicniciei omului în fața naturii.

Dimitrie Paciurea a lucrat mai multe variante ale „Himerei”, obsesia sa artistică din ultimii ani de viață. Aceste ființe hibride, jumătate om jumătate pasăre sau văzduh, exprimau o viziune vizionară și tulburată, departe de sculptura academică a vremii. „Himera văzduhului” rămâne una dintre cele mai stranii și moderne opere din sculptura românească de la începutul secolului XX.