Willem Kalf a ridicat natura moartă de lux la rang de artă a luminii: în „pronkstilleven” el picta cupe de argint, porțelan chinezesc și covoare orientale bogate. Detaliul care încânta cel mai mult privitorii era felul în care lumina traversează un pahar de vin sau o coajă de lămâie desfăcută în spirală, pictată cu o transparență aproape tactilă.

„Pasărea în văzduh” nu reprezintă o pasăre așa cum o vedem, ci zborul însuși — o formă zveltă, lustruită oglindă, ce pare că se avântă în sus. Brâncuși a realizat de-a lungul deceniilor numeroase variante în bronz și marmură, șlefuind luni întregi suprafața până când aceasta reflecta lumina precum un metal viu.

Marii pictori de vedute de la Veneția, precum Canaletto, foloseau uneori o cameră obscură pentru a fixa perspectiva exactă a canalelor înainte de a picta. Deși Canaletto e cunoscut mai ales pentru uleiuri, tradiția vedutei venețiene a hrănit un întreg comerț cu acuarele topografice cumpărate de călătorii aristocrați aflați în Grand Tour ca amintiri ale orașului.