Tehnica clasică a animației desenate se baza pe „celuloide” (cels): fiecare imagine a personajelor era pictată pe foi transparente de celuloid, așezate peste un fundal pictat separat. Astfel, fundalul nu trebuia redesenat la fiecare cadru, iar mișcarea putea fi separată de decor — o inovație patentată încă din 1914 de Earl Hurd.

Portretul filozofic „Necunoscuta” (1883) al lui Ivan Kramskoi arată o femeie elegantă într-o trăsură, privind de sus spre privitor, fără ca identitatea ei să fie vreodată dezvăluită. Titlul rusesc, care poate însemna și „străina” sau „necunoscuta”, a alimentat de la bun început speculații despre cine ar fi fost modelul, mister rămas nerezolvat până astăzi.

Pictura în ulei, folosind uleiuri vegetale precum cel de in ca liant, a fost desăvârșită de maeștrii flamanzi din secolul al XV-lea, între care Jan van Eyck. Uscându-se încet, uleiul îngăduia straturi transparente numite glasiuri, prin care culoarea căpăta o adâncime și o strălucire ca de piatră scumpă. Astfel s-au putut picta bijuterii, blănuri și priviri cu o fidelitate uimitoare.