Frescele exterioare ale mănăstirilor din nordul Moldovei, precum Voroneț, Sucevița, Humor și Moldovița, sunt un caz rar în arta europeană: pictura acoperă integral fațadele exterioare ale bisericilor. Faptul că aceste culori au rezistat sub cerul liber peste cinci secole, în ciuda ploilor și înghețurilor, rămâne parțial un mister pentru specialiști.

Un maestru de caligrafie a scris în fața ucenicilor un singur semn cu tuș, dintr-o singură mișcare a pensulei. Un ucenic a spus, dezamăgit: „Aș fi putut și eu să trag această linie.” Maestrul a zâmbit: „Poate. Dar în spatele acestei linii sunt treizeci de ani de linii aruncate.” Apoi a adăugat că mâna care șovăie lasă tușul să bâlbâie, iar mâna liniștită scrie dintr-o suflare. Ceea ce pare ușor este de multe ori rodul unei vieți întregi de trudă tăcută. Simplitatea adevărată nu e la începutul drumului, ci la capătul lui.

Xilogravura „Metamorfoză II” a lui Escher, terminată în 1940, se desfășoară pe aproape patru metri lungime, transformând treptat cuvântul „metamorphose” în teselații de reptile, faguri, insecte și, în final, într-un orășel italian. Escher a fost fascinat de mozaicurile din Alhambra, pe care le-a copiat cu migală în timpul călătoriilor sale în Spania.