Când Théodore Géricault a pictat „Pluta Meduzei”, a mers până la a împrumuta membre și capete de la morgă și de la spitale, ținându-le în atelier ca să studieze descompunerea și paloarea cărnii moarte. A vizitat și un azil ca să observe fețele muribunzilor, iar tonurile verzui-cenușii ale trupurilor din pânză se datorează acestei documentări macabre.

Știai că statuia ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni din Veneția, turnată în bronz de Andrea del Verrocchio, este considerată una dintre culmile Renașterii? Verrocchio a murit înainte de a o finaliza, iar turnarea a fost dusă la capăt de Alessandro Leopardi. Compoziția transmite o tensiune și o forță a mișcării rar întâlnite în sculptura epocii.

Hârtia „xuan” (宣紙), folosită de secole în pictura chineză, este atât de subțire și absorbantă încât cerneala se întinde în fibrele ei aproape instantaneu. Această absorbție rapidă îl obligă pe pictor să decidă totul dinainte, pentru că apa migrează singură dincolo de linia trasă. Efectul de contur difuz, ca de nor, este căutat, nu evitat.