Marile statui de marmură din Antichitatea greacă și romană erau, de fapt, viu colorate, acoperite cu pigmenți pentru piele, păr, veșminte și ochi. Albul imaculat pe care îl admirăm astăzi este rezultatul erodării vopselei în timp, iar cercetătorii au reconstituit culorile pornind de la urme microscopice, sub lumină razantă și ultraviolete.

Edmund Dulac, francez naturalizat britanic, a strălucit mai ales în ilustraţiile pentru „O mie şi una de nopţi” şi pentru poveştile lui Andersen, unde folosea acuarele de o bogăţie cromatică influenţată de miniatura persană şi de gravura japoneză. Culorile lui saturate contrastau puternic cu paleta reţinută a lui Rackham.

Rosa Bonheur, apropiată de spiritul Realismului rural, obținea o permisiune specială de la poliția pariziană pentru a purta pantaloni, ca să poată studia animalele în abatoare și târguri de vite fără a atrage atenția. Pânza sa monumentală „Târgul de cai” a devenit una dintre cele mai admirate picturi de animale din secolul al XIX-lea.