Născut la Constantinopol, într-o familie de vază de la curtea împărătească, a lepădat de tânăr făgăduința unei cariere lumești și s-a retras la Muntele Athos, unde a deprins rugăciunea neîncetată a inimii, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Când un învățat venit din Apus a batjocorit rugăciunea isihaștilor și a tăgăduit că omul poate vedea lumina cea dumnezeiască, Sfântul Grigorie a stat în apărarea lor, deosebind în Dumnezeu ființa cea neapropiată de energiile (lucrările) Sale necreate, prin care El Se împărtășește făpturii. Învățătura sa a fost întărită de soboarele din Constantinopol (1341–1351), iar el a fost ridicat arhiepiscop al Tesalonicului, păstorind cu blândețe și răbdând chiar și o robie în mâinile turcilor. A adormit în anul 1359 și a fost trecut curând în rândul sfinților. Este pomenit la 14 noiembrie, iar în Duminica a doua din Postul Mare Biserica îi cinstește îndeosebi biruința dreptei credințe.

Marele triptic „Coborârea de pe cruce”, pictat de Rubens pentru catedrala din Anvers între 1612 și 1614, este considerat una dintre operele fundamentale ale barocului flamand. Compoziția în diagonală, cu trupul palid al lui Hristos alunecând pe un giulgiu alb, concentrează lumina în centru și a devenit un model de dramatism reținut.

Tiutcev a trăit mai mult în Germania decât în Rusia în tinerețe și s-a căsătorit de două ori cu femei germane; cu toate acestea, poezia sa rămâne profund ancorată în sufletul rusesc.