În 1877 James McNeill Whistler a expus „Nocturne in Black and Gold: The Falling Rocket”, o pânză aproape abstractă a unui foc de artificii. Criticul John Ruskin l-a acuzat că cere bani „aruncând o oală de vopsea în obrazul publicului”, iar Whistler l-a dat în judecată pentru calomnie. A câștigat procesul, dar despăgubirea a fost de un singur bănuț, iar cheltuielile l-au adus în pragul falimentului.

Suprarealismul (din 1924) explorează visul, subconștientul și asocierile ilogice, punând la un loc imagini imposibile cu o precizie realistă. Salvador Dalí, cu ceasurile topite din „Persistența memoriei”, e cel mai cunoscut reprezentant.

Știai că însuși cuvântul „ukiyo-e” înseamnă „imagini ale lumii plutitoare”? Expresia venea dintr-o veche noțiune budistă despre deșertăciunea și trecerea vieții, dar a fost preluată cu un tâlc jucăuș pentru a numi plăcerile efemere ale orașului Edo: teatrul, cartierele de petrecere, actorii și frumusețile la modă. Astfel, o vorbă despre nestatornicia lumii a ajuns numele unei arte a bucuriei clipei.