Marile statui de marmură din Antichitatea greacă și romană erau, de fapt, viu colorate, acoperite cu pigmenți pentru piele, păr, veșminte și ochi. Albul imaculat pe care îl admirăm astăzi este rezultatul erodării vopselei în timp, iar cercetătorii au reconstituit culorile pornind de la urme microscopice, sub lumină razantă și ultraviolete.

Un ucenic se plângea că vioara lui nu sună ca a maestrului. Maestrul a luat instrumentul ucenicului și a cântat pe el o melodie de te trecea fiorul. Apoi i l-a înapoiat: „Vezi? Nu vioara era mută. Ea aștepta doar o mână care a învățat să tacă înainte de a cânta.”

Rafael pregătea marile sale compoziții printr-o serie întreagă de desene, de la primele idei rapide până la cartonul în mărime naturală. Pe multe foi se văd găurile mici lăsate de tehnica înțepării conturului, prin care praful de cărbune era bătut pe suprafața de dedesubt pentru a transfera desenul. Aceste caroiaje și înțepături dezvăluie metoda sa de lucru pas cu pas.